Într-o zi, trecea pe lângă o casă. Înăuntru, stăpânul casei cu femeia și copiii erau la masă. În jurul lor a văzut servind niște tineri frumoși în haine strălucite, fiind la număr tot cât erau și casnicii. Acea familie părea a fi foarte săracă. De aceea cuviosul a zis mirat: „Ce este aceasta? Cei ce stau la masă sunt foarte săraci, iar cei ce-i servesc sunt plini de strălucire?”.

Atunci Dumnezeu i-a descoperit cine erau cei ce serveau și ce însemna acea minunată masă. Tinerii cei frumoși și luminoși erau îngerii nevăzutului Dumnezeu, care sunt rânduiți să slujească creștinilor în vremea mesei, ca niște buni slujitori. Dar dacă la masă se aude vreun cuvânt nepotrivit, îndată îngerii fug de vorba cea rea, ca albinele de fum. Și dacă se depărtează sfinții îngeri, vine un diavol negru și întunecat și îi îndeamnă să vorbească cuvinte deșarte.

(Un episcop ascet, Viața și învățăturile Sfântului Ierarh Nifon, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 52)