Efrem Katounakiotul - Despre mărturisire și despre pocăință

Nu te condamn că ai făcut multe păcate și grave, nu, ești om. Te condamn, fiindcă nu te mărturisești. De asta te condamn. Ai căzut ? La duhovnic. Ai căzut ? La duhovnic, toate la duhovnic. Și cuvioasa Maria, mai întâi s-a mărturisit. În vecinătatea noastră era un cipriot care nu-și odihnise părinții, să zicem. Când s-a călugărit nici pe gheronda lui nu-l odihnea. Și de acolo, de unde ședea, de la Ana cea mică, l-a trimis gheronda lui, la  gheronda Iosif, să-și spună gândul și tot ceea ce l-ar fi putut ajuta. Când a ajuns acolo eram cu toții adunați în jurul lui gheronda care a zis : „Haide și tu, și tu plecați în chiliile voastre. Vino aici, părinte Ioane”.

Urcă, se duce la chilia lui.

— Părinte, sufletul meu plânge, plânge, plânge, ca un copil mic.

— Da’ de ce, fiule, plânge sufletul tău?

— Fiindcă, zice, nu l-am odihnit pe gheronda meu.

— E, și de unde ți-ai dat seama că nu-l odihnești pe gheronda tău?

— Iată, zice, așa, la ascultare.

— Ascultă, fiule, acolo unde ai căzut, acolo să te îndrepți. Te liniștești cu „să fie binecuvântat”, cu smerenia față de gheronda și cu lepădarea de sine. Nu căuta acum ca prin rugăciune sau prin Sfânta Împărtășanie să-ți îndrepți greșeala. Acolo unde ai greșit, acolo să pui pocăință, acolo să îndrepți.

Avva Pamvo, când era mirean, s-a dus și a furat smochine dintr-o vie vecină. Când i-a mirosit paznicul, au luat-o la fugă, dar din basmaua în care avea smochinele i-a căzut una și, ca să nu o piardă, a luat-o și a mâncat-o. Și zice el însuși: „Ori de câte ori îmi aduc aminte de smochina aceea, stau și plâng… smochina aceea…” Așa și eu când stau și-mi amintesc cutare neascultare pe care am făcut-o față de gheronda, ca un alt apostol Petru, stau și plâng. De ce să fac această neascultare, în loc să fac ascultare și să câștig? Încă un lucru, dacă te împunge conștiința ta, du-te și pune metanie, „Fratele meu, binecuvintează, te rog, iartă-mă, am greșit”. Acest lucru îndreaptă greșeala ta. Să nu treci cu vederea conștiința ta. Suntem oameni. Unul îl învinuiește pe celălalt. Fie ți-a spus un cuvânt, fie nu a făcut ce i-ai spus și pe urmă vine conștiința și te mustră. Să nu o treci cu vederea, du-te, smerește-te, și spune „binecuvântează” fratelui sau lui gheronda.