Binele nu vine de-a gata – ne schimbăm numai prin efort personal
Ce înseamnă asta: „să-ți iei crucea”? Înseamnă să-ți iei partea de osteneală, partea de efort care ține de propria ta depășire. Nu trebuie să așteptăm ca lucrurile să ne vină de-a gata. Cu credința e cum e cu cultura: te ții de ea – o ai, nu te ții – o pierzi.
Mijloacele de informare aduc mai multe informări, mai multe gânduri în ființa omului, însă trebuie să fii selectiv, să știi ce să primești și ce să nu primești. Nu știu dacă cei care nu au nici un fel de legătură cu mijloacele de informare sunt mai îmbunătățiți pentru faptul acesta: că nu cunosc anumite lucruri. Omul trebuie să fie stăpân pe ceea ce i se oferă, să știe ce să ia și ce să lase și, în orice caz, să nu caute să cunoască numai de dragul de a cunoaște, ci să cunoască pentru folosul sufletesc pe care i-l aduce cunoașterea.
Din criza morală ieșim prin efort personal; mai întâi de toate trebuie să avem o intuiție a valorilor spirituale, să ni se atragă atenția asupra lor și noi înșine să le intuim ca valoroase și apoi să le urmărim. Cei mai mulți oameni renunță la bine nu pentru că nu știu ce este binele, ci pentru că este mai comod să renunțe la bine, să renunțe la efortul de îmbunătățire. Creștinismul, în orice caz, e cu Cruce: „Cel care vrea să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Matei 16, 24) - a zis Domnul Iisus Hristos. Ce înseamnă asta: „să-ți iei crucea”? Înseamnă să-ți iei partea de osteneală, partea de efort care ține de propria ta depășire. Nu trebuie să așteptăm ca lucrurile să ne vină de-a gata. Cu credința e cum e cu cultura: te ții de ea – o ai, nu te ții – o pierzi.
(Arhimandritul Teofil Părăian, Cum putem deveni mai buni – Mijloace de îmbunătățire sufletească, Editura Agaton, pp. 56-57)
Mărturisirea credinței ‒ neprețuită, asemenea vieții
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro