Credinţa este un dar, dar este şi o nevoinţă. Dacă ar fi fost credinţa doar un dar, Hristos nu şi-ar fi mustrat ucenicii cu diverse ocazii, numindu-i puţin credincioşi: „Puţin credincioşilor, de ce v-aţi îndoit?" Şi-atunci când s-a întâm­plat furtuna pe mare, şi atunci când n-au reuşit să tămăduiască îndrăcitul, îi ceartă pentru că sunt puţin credincioşi. I-a certat şi după înviere, că n-au crezut pe fe­meile mironosiţe când le-au vestit că Hristos a înviat. „Puţin credincioşilor!" Prin aceste mustrări, Hristos ne arată că darul credinţei pe care l-am primit poate fi înmulţit şi trebuie înmulţit! Să credem lui Hristos cuvintele pe care le-a zis!

(Ieromonah Savatie Baștovoi, A iubi înseamnă a ierta, Ed. Cathisma, 2006, p. 30.)