Părinte, cum putem ști că avem o chemare pentru călugărie autentică?

Deocamdată, întrebi numai rațional. Chemarea aceasta nu o poți discuta, nu o poți discerne. E o nebunie pentru Hristos, o dorință mare de a te dărui cu totul. Nimic nu poate să mă mai împiedice, nici un sentiment. Dumnezeu și atât! Bineînțeles, lumea nu e părăsită. Din contră, e mult mai apreciată, mai iubită. Dar aceasta nu se face din rațiune, chiar o înaltă rațiune. Nu se face. Ci dintr-o necesitate sufletească. Adică este o nebunie pentru Hristos.

M-a întrebat o fată, impresionată de slujba de maici: „Care-i prima condiție să fii maică?”. Zic: „Să fii nebună!”. I-am spus ca să cuprind totul și să scap. Și am urmărit-o și am văzut că a înțeles. Cu nebunul nu te mai poți împăca! La balamuc și gata! Dacă-i nebun pentru Hristos, la mănăstire și gata!

Problema asta nu și-o pot pune cei tineri și cei căsătoriți, dar e cel mai mare lucru posibil în lume, cu creația omenească a lui Dumnezeu. Călugăria e mare lucru, dragii mei!...

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ediția a II-a, volumul I, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 139-140)