Cum să privim timpul petrecut la locul de muncă?
Munca ce mi-a fost încredinţată este pentru mântuirea sufletului meu.
Eşti fierar? În timp ce munceşti poţi avea gânduri de mântuire. În timp ce faci o încuietoare te gândeşti ca din cauza păcatelor oamenilor cerul a fost închis pentru noi toţi şi dacă Fiul lui Dumnezeu n-ar fi avut iubire să-l descuie, prin suferinţele şi moartea Sa, ar fi rămas şi acum încuiat şi nici un om, oricât de puternic, vestit şi cu merite recunoscute, nu l-ar fi putut descuia, nici pentru sine, nici pentru alţii, şi cu toţii ar fi trebuit să trăim în afara Împărăţiei lui Dumnezeu.
Dar viaţa în afara împărăţiei este îngrozitoare. Cei ce nu vor intra în împărăţie vor trăi veşnic în „iezerul care arde cu foc şi cu pucioasă”.
Eşti bucătar? Ți se potriveşte să gândeşti ca acel bucătar din vechime care se afla într-un lăcaş monastic: „Munca ce mi-a fost încredinţată — le-a spus el tuturor — este pentru mântuirea sufletului meu. Simt durere când îmi mişc mâna mai aproape de foc şi imediat mi-o retrag. Şi ori de câte ori trebuie să iau de jos un cărbune aprins care a căzut din cuptor şi să-l arunc iar în foc mă doare foarte tare. Când se întâmplă aşa, gândesc: ce se va întâmpla când voi muri fară ca să mă fi curăţat de păcate prin căinţă şi fară să am credinţă în jertfa mântuitoare a lui Hristos? Cât de cumplită va fi suferinţa mea când voi fi aruncat în cuptorul de foc fără să mai pot scăpa... Secole, milenii vor trece, dar nici atunci nu voi avea nimic de spus de chinurile acelea, decât faptul că ele au un început, dar nu şi un sfârşit. Acestea le gândesc şi mă feresc cât pot de păcate.”
Prietene, să gândeşti şi tu la fel. Astfel de gânduri te vor păzi cu străşnicie de păcate şi te vor lega de Dumnezeu, Mântuitorul lumii, cu credinţă.
(Mitropolitul Grigorie al Sankt Petersburgului, O zi de viață sfântă, Editura Sophia, București, 2007, p. 82)