Cea mai mare îndeletnicire a Maicii Domnului a fost rugăciunea. Zi de zi se împodobea cu podoabele smereniei, ale răbdării, ale tăcerii, ale iubirii și ale neprihănirii. Pe cei bolnavi îi vindeca, pe cei scârbiți îi mângâia, pe cei căzuți îi ajuta să se îndrepteze, pe cei deznădăjduiți îi încuraja și Ie umplea sufletul de nădejde, tărie și dulceață, adăpând inimile tuturor de bucurie, de mângâiere, de dulceață, precum și de dragoste de Dumnezeu, ca o mamă adevărată a milostivirilor.

Mintea ei era călăuzită de Dumnezeu, dorința ei era îndreptată spre lucrul cel bun și vrednic de dragoste și ura o avea numai asupra păcatului și asupra pricinuitorului lui, iar ochii ei erau îndreptați spre căile cele veșnice ale Cerului. Și era spre a asculta numai cuvântul lui Dumnezeu. Iar din limba ei revărsa dulceața cea dumnezeiască de la Cel Preaînalt și Veșnic.

(Diaconul Gheorghe Băbuț, Maica Domnului, ocrotitoarea României, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1992, p. 29)