Să o avem pe Maica Domnului în conștiința noastră ca pe aceea care, născându-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, de ea se bucură, fiindcă ea este plină de dar, toată făptura, adică toți îngerii și toți oamenii cei drept credincioși. Se bucură de Maica Domnului pentru această calitate a ei, că a fost aleasă de Dumnezeu Tatăl, a purtat pe Dumnezeu Fiul, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ea, pentru că îngerul binevestitor i-a adus salutul: „Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine”, a numit-o „binecuvântată între femei”, pentru că Sfânta Elisabeta a avut bucuria, prin puterea Duhului Sfânt, să o cunoască pe verișoara sa Maria ca Maica Domnului: „De unde mie cinstea aceasta, să vină Maica Domnului meu la mine?”, iar aceste cuvinte le-a spus după ce a izbucnit din sufletul său cu bucurie și sub puterea Duhului Sfânt: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău” (Luca 1, 42-43).

Mai apoi, o femeie a ridicat glas din popor, după mărturia Sfântului Evanghelist Luca, pe când Domnul Hristos vorbea și era impresionată de învățătura Lui și a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt”, iar Domnul Hristos a răspuns: „Adevărat, fericiți sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l împlinesc pe el” (Luca 11, 27-28). În aceste cuvinte de laudă aduse de îngerul binevestitor, rostite de îngerul binevestitor, rostite de Sfânta Elisabeta, rostite de femeia aceea care a ridicat glas din popor și a fericit-o pe Maica Domnului, în aceste cuvinte este temeiul cultului pe care Sfânta noastră Biserică îl aduce Maicii Domnului.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Maica Domnului – Raiul de taină al Ortodoxiei, Editura Eikon, 2003, pp. 85-86)