Dumnezeu lucrează prin noi, spre folosul altora
Nu trebuie să ne gândim cum să fim de folos altora, pentru că nu noi hotărâm folosul pe care-l aducem oamenilor, ci Dumnezeu lucrează prin noi. Noi trebuie să ne pregătim în așa fel ca Dumnezeu să poată lucra cu noi acolo unde vrea El și unde știe El că trebuie să fii de folos.
M-am spovedit în viața mea de până acum la mai mulți duhovnici. Majoritatea dintre duhovnicii mei s-au mulțumit doar să asculte spovedania făcută de mine și să-mi dea îndrumări generale. Câțiva însă m-au folosit în chip real.
Un duhovnic, care mi s-a impus prin seriozitatea cu care punea problemele și pe care l-am întâlnit încă în vremea când eram elev la liceu, a fost Părintele Justinian Dalea, pe atunci, duhovnicul mănăstirii de maici Timișeni, din Banat. Alt duhovnic care mi-a rămas în atenție, de data aceasta de o factură cu totul nouă, serafică, cu o lărgime de înțelegere a neputinței omenești și cu o pogorâre care aduce aminte de Sfântul Ioan Hrisostom, un duhovnic de inimă, adică un duhovnic în care inima primează, a fost Părintele Serafim Popescu, care m-a chivernisit și pe care l-am menținut până la sfârșitul vieții lui.
La puțină vreme după ce am intrat în mănăstire, venindu-mi gândul că în această nouă situație aș avea mai puține posibilități și mijloace de a fi de folos oamenilor, deși în realitate aveam mai multe posibilități, dar nu le cunoșteam, spunându-i Părintelui Serafim acest gând și arătându-i nedumerirea mea, Preacuvioșia Sa mi-a spus simplu: „Nu te mai gândi la aceasta, pentru că nu noi hotărâm folosul pe care-l aducem oamenilor, ci Dumnezeu lucrează prin noi, spre folosul altora. Frăția ta pregătește-te în așa fel ca Dumnezeu să poată lucra cu frăția ta acolo unde vrea El și unde știe El că trebuie să fii de folos”.
A fost un sfat pe care l-am verificat ca foarte bun și de care mă voi ține toată viața. Cu un alt prilej, tot într-o situație de nedumerire, mi-a spus Părintele Serafim: „Oriunde simți că se cinstește Hristos, să te duci, că nu greșești”. Mai târziu, cu ocazia unei spovedanii la Părintele Cleopa, acesta mi-a atras atenția, prin prima întrebare ce mi-a pus-o, asupra importanței pe care o are păzirea minții.
(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 192)