„Aceasta mai cu seamă este rugăciunea, când se înalță strigăte înlăuntru, aceasta mai cu seamă arată rugăciunea, când sufletul se îndurerează, nu prin osteneala glasului, ci prin râvna minții. Așa s-a rugat și Moise. De aceea chiar când acela nu grăia nimic, a zis Dumnezeu: „Ce strigi către Mine? ( Ieș. 14, 15.). Oamenii însă aud numai glasul cel din afară, dar Dumnezeu, mai înainte de glas, ascultă pe cei ce strigă înlăuntru. Dar îi poate auzi și pe cei ce nu strigă, pe cei care, deși umblă prin piețe, se roagă în minte cu multă atenție, și care se întâlnesc cu prietenii și orice ar face, cheamă pe Dumnezeu cu strigăt puternic, cel dinlăuntru zic, și nimănui dintre cei de față nu i se face vădit aceasta” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt la credința Anei..., 2, 3, PG 54, 646.)

(Text extras din cartea Sfântul Nectarie, Morala creștină în curs de publicare la Editura Doxologia, traducere realizată după Apanta erga vol. IV, Atena 2010. Editura Doxologia a început editarea Operei complete a sfântului Nectarie de la Eghina urmând îndeaproape ediției critice grecești Apanta, publicate la Atena între anii 2005-2012)