Nu trageți prea tare la juguri îndepărtate. Bucurați-vă mai mult unul de altul, grabiți-vă, rugându-l pe Dumnezeu să vă binecuvinteze cu naștere de prunci, dați vieții ce este al ei, și lui Dumnezeu ce este al Lui.

Încercați să fiți fericiți împreună, căci viața este un strigoi, ceea ce este real ține numai de Dumnezeu și de prezența Lui în lume. Anii trec repede veți îmbătrâni curând, dar măcar sufletește încercați să fiți tineri.

Vă spun un cuvânt de folos care vi se potrivește: viața în comun(în mănăstire sau în familie) este dură. Trebuie să știi să te faci iertat. Auziți: să te faci iertat! Nu a ierta este greu, ci a obține iertarea. Și nu printr-o frază stearpă și erodată de uzura convențională, ci printr-o adâncă implicare a sufletului și printr-o umilință nejucată, care să izbească în cel pe care l-ai rănit (sau l-ai facut să te rănească, printr-un joc perfid al inteligenței tale), cu o dragoste umilă, care să-i întoarcă sufletul spre o iertare adevărată.

(Viața Părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale și ale altora, ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești, Editura Christiana, București, 2007, p. 266)