Bucuriile sunt năzuinţi fireşti ale făpturii noastre. Oamenii cred că le pot avea prin ceea ce pot lua, prin ceea ce pot câştiga de la alţii. Astăzi se crede îndeobşte în binefacerile materiale aduse de această atitudine de viaţă. De aceea aleargă, se zbuciumă, se vând şi cântă pentru o fărâmă de avere.

E o mare rătăcire. Omul care vrea şi cere pentru sine poate avea plăceri, dar nu bucurii. Nimic din ce caută el nu poate aduce bucurii. Egoistul, hrăpăreţul nu cunosc aceste stări de lumină şi plinătate. Năzuinţele lor nesăţioase arată cu prisosinţă cât de mult sunt în lipsă.

Adevărata bucurie vine din prisos de omenie, vine din bogăţie interioară. Nu te bucuri cu adevărat decât prin dăruire. Eşti mare şi puternic prin ceea ce poţi dărui altora, nu prin ceea ce poţi lua de la ei.

Eşti câtă putere de depăşire, câtă putere de jertfă ai. Numai cel ce dă, dovedeşte că este cu adevărat bogat.

(Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, 1995, p. 90)