Ne trebuie o familie sănătoasă, pentru că aici se va forma viitorul bărbat de stat. Aici se formează geniul, eroul, mucenicul… Familia, împreună cu şcoala, Biserica împreună cu şcoala, legătura mai strânsă între religie şi ştiinţă, între credinţă şi viaţă, toate acestea, în sfârşit, vor putea, în timp, să ne readucă acolo unde merităm. Calea va fi lungă, poate cât a durat stricăciunea, dar avem şansa restaurării în viitor.

Când e vorba să-l întrebi ceva despre soţie, un bărbat vrednic şi demn spune că „despre soţia mea n-am nimic de spus!” Aşa şi eu, Despre Biserica mea n-am nimic de spus, e Biserica mea, e Biserica Domnului şi Domnul ne judecă şi judecăţii Lui ne supunem toţi. Că am avut, aşa, mici neînţelegeri cu unul, cu altul, plecând de la anumite vorbe spuse de unii, consider că sunt trecătoare, oamenii ca slugi mai trebnice sau mai puţin trebnice întotdeauna caută să se pună bine cu stăpânul. Eh, astea sunt omeneşti, de înţeles.

Nu poate fi societatea în neorânduială şi familia în bună rânduială…! Familia este greu încercată azi, ca orice valoare a lumii noastre. Unii n-au şi de asta se ceartă. Alţii au prea mult şi se ceartă iară.

Un împărat rus, Ivan cel Groaznic, spunea arătându-şi degetele de la mâna dreaptă: „Acesta e fiul meu Feodor, acesta e soţia mea Irina, acesta e nora mea, acesta e mama mea, acesta e fratele meu. Oricare mi l-aş tăia trebuie să mă doară. Şi dintre ei, pe oricare l-aş supăra, va trebui să-mi pară rău…!”.

(Părintele Iustin Pârvu, Daruri duhovniceşti, Conta, 2007, pp. 50-51)