Câți dintre noi iertăm precum Sfântul Spiridon?
Sfântul Spiridon era păstor, era și episcop și păstor. Și au venit noaptea hoții la turmă și dimineața i-a găsit tremurând și neputând să se miște. Și i-a întrebat: „Ce-i cu voi aici?”. Ei au început să plângă și au zis: „Preasfințite, am venit azi noapte la furat și n-am putut să ne mai mișcăm din loc, a venit îngerul Domnului și aici ne-a încremenit și am tremurat toată noaptea”.
Sfântul Pavel, într-una din epistolele către Corinteni, ne spune să nu ne ducem la tribunalele civile cu pricinile noastre, ci să rezolvăm între noi problema. La ora actuală, 40% din cei care au primit pământuri sau au probleme cu moștenirile sunt la tribunale. Și sunt creștini! Unii stau neîmpărtășiți de 14 ani, unii nu se mai spovedesc, că tot au promis că se îndreaptă și nu s-au îndreptat, unii au dreptate și unii n-au. Dar și cei care au dreptate și cei care n-au, fiind creștini, ar trebui să rezolve ei problema. Așadar, aplicarea practică a creștinismului aproape că nu există.
Ați văzut ce-a făcut Sfântul Spiridon, dacă ați ajuns să citiți întâmplarea cu berbecii? El era păstor, era și episcop și păstor. Și au venit noaptea hoții la turmă și dimineața i-a găsit tremurând și neputând să se miște. Și i-a întrebat: „Ce-i cu voi aici?”. Ei au început să plângă și au zis: „Preasfințite, am venit azi noapte la furat și n-am putut să ne mai mișcăm din loc, a venit îngerul Domnului și aici ne-a încremenit și am tremurat toată noaptea”. Atunci el s-a rugat pentru ei și li s-au dezlipit picioarele de pământ și le-a spus: „Mergeți în pace!”. Dar după o vreme i-a chemat înapoi. Ei s-au speriat, că s-au gândit că-i va da pe mâna autorităților. Atunci Sfântul Spiridon a luat un berbec și le-a zis: „Luați și voi un berbec. Parcă prea v-ați ostenit toată noaptea și nu v-ați ales cu nimic, luați și voi și tăiați-l și mâncați-l”. Și ei au început să plângă, n-au mai tăiat niciun berbec, nu l-au mai părăsit pe Sfântul Spiridon toată viața.
Avem noi puterea în zilele noastre să facem așa? „Părinte, dacă prindem pe vreunul că fură ceva de la noi, îl izbim de nu se vede”. Nu mai zic de toate celelalte: „Sunăm la poliție, zbierăm, țipăm, îl dăm în judecată, ne certăm, nu mai vorbim cu el, îi furăm și noi ceva, îi aruncăm ceva peste gard etc.”. Vedeți marea diferență între adevărații creștini și noi, care nu facem așa? Cu ce ne deosebim de păgâni?
(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 235-236)
