Ai grijă, fratele meu, să fii prieten lui Dumnezeu. Iubeşte să ai curăţenia conştiinţei. Lasă-te în purtarea de grijă a lui Dumnezeu şi El te va înălţa, dacă va fi voia Sa, și de va fi de folos sufletului tău. Iar de nu vei dobândi ceea ce doreşti, ai răbdare şi mulțumeşte lui Dumnezeu care cunoscând, ca un cunoscător de gânduri şi ştiind mai înainte vremile cele viitoare, şi că era spre a ta osândă veşnică, nu ţi-a dat-o; precum face tatăl cel iubitor de fii, când îi cere nepriceputul copil cuţit, sau altceva care-i pricinuieşte vătămare de l-ar avea în mâini, şi pentru aceasta nu-i dă, ca să nu se rănească. Aşadar fii smerit şi nu te îngriji să doreşti umbre şi visuri ale cinstelor celor vremelnice, ca nu de ele să te răneşti fără leac.

Câtă vreme David a fost sărac şi gonit, era mare prieten lui Dumnezeu cu care adesea vorbea; dar îndată ce a luat vrednicia, a greşit mult înaintea lui Dumnezeu şi a păcătuit. Nu pofți, asemenea întâietăţi şi dregătorii, care strică obiceiurile bune şi pricinuiesc nişte greşeli, că oamenii cei mari vor fi pedepsiți foarte mult.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, pp. 219-220)