Imaginația este principalul instrument al lucrării diavolești împotriva sufletului, fie în stare de veghe, fie în somn; prin ea diavolii îl hărțuiesc pe om, căutând nu numai să-l împingă în păcat sau să-i trezească și să-i ațâțe patimile, ci și să-l umple de tulburare în felurite chipuri, trezind în el mai ales tristețe, neliniște și îngrijorare, amăgindu-l și făcându-l să rătăcească din pricina nălucirilor, ajungând chiar să-l înrobească cu totul.

Sfântul Isihie Sinaitul spune chiar că imaginația a pricinuit în principal căderea omului: „Și așa l-a despărțit pe Adam de Dumnezeu, dându-i nălucirea demnității dumnezeiești. Și la fel obișnuiește să-i amăgească vrăjmașul mincinos și viclean pe toți cei ce păcătuiesc”.

(Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, Editura Sophia, București, 2006, p. 99)