O iubire creștină adevărată, vie și lucrătoare, o poți avea numai atunci când ți-ai pus viața în lumina iubirii lui Dumnezeu, iar această lumină o poți avea numai la picioarele Crucii Mântuitorului. Numai căzut și îngenuncheat la picioarele Crucii poți câștiga acea dragoste sfântă care toate le suferă, toate le crede, toate le rabdă (I Corinteni 13). Dragostea creștină este o floare curată ce răsare numai într-un pământ al inimilor ce s-a udat cu Sângele Jertfei de pe Golgota.

Cine nu cunoaște Golgota, cine n-a gustat cu adevărat din Jertfa cea mare a Sângelui ei, nu poate avea o dragoste creștină adevărată. Ca pe o „poruncă nouă” a lăsat Iisus în lume dragostea creștină, ca pe un lucru la care trebuia – și la care trebuie – o viață nouă, o viață schimbată, o viață dospită de aluatul Evangheliei. Numai când vor avea și vor trăi oamenii o astfel de viață, se va vedea între ei dragostea creștină.

(Preotul Iosif Trifa, Mai lângă Domnul meu, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 78)