A zis iarăși: bine este a ne liniști, căci bărbatul înțelept, liniște aduce. (Pilde, 1, 12) Că mare lucru este, cu adevărat, fecioarei și călugărului a se liniști, dar mai ales tinerilor. Dar vine vicleanul și îngreunează sufletul cu leneviri, cu împuținări de suflet, cu gânduri; apoi îngreunează și trupul cu boale, cu slăbiciune, cu slăbănogirea genunchilor și a tuturor mădularelor și slăbește puterea sufletului și a trupului și fiecare poate să zică: sunt slab și nu pot să-mi fac canonul. Dar de ne vom trezi, toate acestea se risipesc. Că era un călugăr și când venea să-și facă pravila, îl apuca răceala și fierbințeala (adică friguri) și capul tare i se supăra. Și așa își zicea: iată, sunt bolnav și voi muri, deci să mă scol mai înainte până ce nu mor și să-mi fac pravila. Și după ce va înceta pravila, încetau și frigurile, și iarăși, cu această socoteală fratele se împotrivea și își făcea pravila și așa a biruit pe vicleanul.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 100)