Ne speriem când vedem păcatele care se fac, persuasiunea asta continuă pe care mass-media, școala și educația o fac asupra copiilor și tinerilor cum că nu există păcat, că totul e îngăduit... Acesta e un subterfugiu al diavolului, care vrea să ne convingă că el nu există. Asta este cea mai mare viclenie a lui: totul în lumea aceasta!

Nimic nu poate să stingă în om dorința lui de mai bine, setea de apă vie. Ca femeia aceea care nu voia să mai înseteze altădată, să nu mai vie la fântână. Așa dorim și noi ca să gustăm o dată, poporul să guste din apa vieții dată de creștinism și să nu mai înseteze, să nu mai meargă la lume, la puțuri, ca să scoată apă cu funia, ci să primească această apă o dată pentru totdeauna, să cunoască adevărul în Iisus Hristos. Acest popor este gata de cules. Dumnezeu a semănat în poporul acesta sămânța credinței și a rodit, chiar dacă spicul nu este bine format și poate să dea numai treizeci sau șaizeci de boabe. Dar datoria noastră este să ne rugăm pentru secerători, pentru cei care seceră cu secera credinței, cei care adună cu dragoste și nădejde.

(Părintele Cheorghe Calciu, Cuvinte vii, ediție îngrijită la Mănăstirea Diaconești, Editura Bonifaciu, 2009, p. 98)