Iubiţi fraţi şi surori, fericit este omul care are o mamă bună, iubitoare! Totdeauna are parte de iubire sinceră, alinare şi vorbe calde spuse din inimă. Totdeauna are lângă el un îndrumător şi un păzitor bun al vieţii lui curate, neprihănite. Şi ce rugăciuni fierbinţi, pline de ardoare şi osârdie înalţă buzele mamei la Tronul Celui Preaînalt pentru copilul său! Chiar şi atunci când ea se desparte de viaţa sa, principala ei grijă rămâne cea pentru copii. În persoana mamei, fiecare are o comoară scumpă, faţă de care nimic nu este mai preţios pe lume. Şi, dimpotrivă, cei ce rămân de timpuriu fără mamă sunt nevoiţi să sufere, simţind o mare lipsă în viaţa lor.

Pe aceşti nefericiţi îi compătimim, îi numim orfani. Însă, iubiţilor, Biserica spune astăzi în auzul tuturor că la Dumnezeu nu sunt, nu au fost şi nici nu vor fi orfani! Toţi cei ce trăim pe pământ avem o Mamă scumpă, sfântă, foarte iubitoare şi bună mângâietoare, care ne îngrijeşte cu duioşie din leagăn până la mormânt, şi această Maică este Împărăteasa noastră Cerească.

(Arhimandrit Chiril Pavlov, Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 5)