În cazul adulţilor, luarea-aminte ne păzeşte neîncetat de pericolul căderii în păcat, păstrându-ne trezvia duhovnicească. Atunci când ne păzim sufletul, ştim de fiecare dată când e necesar să ne căim.

În cazul copiilor, deoarece, pe de o parte, aceştia nu au încă o conştiinţă formată, iar pe de altă parte, nu este deloc sănătos să se discute cu ei despre păcat, trezvia sau luarea-aminte ține mai mult de aspectele pozitive ale atenţiei lăuntrice. Necesitatea asistenţei acordate copiilor în procesul de interpretare corectă a rezonanţei interioare a activităţii senzoriale este absolut crucială în dezvoltarea şi maturizarea lor. 

Concepţia potrivit căreia viaţa interioară a copiilor trebuie să fie în mod constant plină de fantezii ridicole şi simulări de tot felul este o concepţie greşită, ca şi aceea conform căreia adulţii trebuie să le alimenteze mereu asemenea închipuiri pentru a le dezvolta imaginaţia şi creativitatea. 

Dumnezeu este Autorul şi Stăpânul imaginaţiei şi al creativităţii. Priviţi creaţiile Sale: ele sunt reale şi generează un răspuns din partea noastră.

(Elizabeth White, Cum îndrumăm copilul în viaţa duhovnicească, Editura Sophia, Bucureşti, 2012, p. 44)