Iubiți frați și surori, într-una dintre cântările bisericești se spune: „Nu se pricepe nicio limbă a te lăuda după vrednicie, ci se întunecă și mintea cea mai presus de lume să cânte ție, de Dumnezeu Născătoare. Însă, fiind bună, primește credința; că știi râvna noastră cea dumnezeiască; pentru că tu creștinilor ești ocrotitoare, pe tine te mărim!” (Irmosul Cântării a 9-a a Canonului întâi de la sfânta și dumnezeiasca arătare a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos).

Și, de fapt, ce laudă putem aduce după vrednicie cu buzele noastre slabe și păcătoase celei mai cinstite decât toate făpturile, mai mărită decât îngerii și arhanghelii, Preabinecuvântatei Fecioarei Maria, care s-a învrednicit a fi Maica Dumnezeului Celui Preaînalt și Ocrotitoarea neamului creștinesc? Totuși, pentru a fi creștini vrednici, trebuie totdeauna să o lăudăm (și să fim totodată ascultători față de voia lui Dumnezeu!) pe pricinuitoarea mântuirii noastre, având în vedere iubirea ei față de noi.

(Arhimandritul Chiril Pavlov, Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenița, Galați, 2012, p. 32)