Sfinţii, deşi diferiti ca etnie, prin ortodoxia vieţii lor formează tezaurul comun al Bisericii. Tot ei sunt cei care apropie şi unesc Bisericile. Între aceştia, Sfânta Parascheva ocupă un loc aparte. După sfinţii din primul mileniu creştin, veneraţi de întreaga Biserică, Cuvioasa Parascheva, „mult folositoare”, se bucură de cinstire deoebită în Grecia, Bulgaria, Serbia, România şi nu numai.

După cum în viaţă sfinţii au trăit în chip smerit, cunoscuţi doar de Dumnezeu, la fel şi după mutarea lor la veşnicele locaşuri, au dorit ca aspecte ale vieţii Ior sau minuni săvârşite de ei să rămănă ascunse. De aceea, pe lângă elementele biografice consemnate şi păstrate de tradiţia orală sau în scris, cu certitudine au fost şi altele care au rămas cu voia lui Dumnezeu şi a lor, necunoscute. Tot aşa, pe lângă multele minuni cunoscute, cu siguranţă sunt şi altele, poate chiar mai multe, necunoscute.

Pentru tot ce a însemnat Sfânta Cuvioasă Parascheva pentru Ortodoxia universală, dar în mod deosebit pentru cea românească şi, cu precădere, pentru cea din Moldova, suntem datori cu recunoştinţă.

(Pr. Prof Dr. Ion Vicovan, Pr. Cătălin Adumitroaie, Cuvioasa Parascheva, sfânta populară a Ortodoxiei în istoria şi evlavia poporului român, Editura Doxologia, 2011, p. 271)