Sfântul Vasile cel Mare în înțelepciune, în virtuțile creștinești și în post, în acest scop, al cumpănirii vieții prin post și alimentarea chibzuită a omului trăitor pe acest pământ, zice așa: „Înfrânarea (de la bucate) se măsoară fiecăruia după puterea sa trupească. Eu socotesc că nu-i fără de primejdie ca, ruinând, prin înfrânare nemăsurată, puterile trupului, să-l faci inactiv și incapabil de fapte bune”.

Postul este, deci, o potrivire a vieții omului, ca apa din oala pe care o pui la foc. Dacă oala pusă la foc e goală, mai pui apă în ea, ca să nu se spargă de tăria focului; iar dacă e plină-ochi, mai deșerți din ea, ca nu cumva, fierbând, să curgă în foc și să-l stingă.

La întreținerea vieții omenești trebuie alimentație cu chibzuială sănătoasă și înțeleaptă, așa cum cu chibzuială se alimentează motoarele mașinilor cu benzină, motorină, ulei, apă și alți combustibili; sau cum se alimentează feluritele mașinării electrice și becurile de iluminat, de la uzina electrică. Ce e prea mult – vatămă, și ce e prea puțin – păgubește.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 100)