Preotul este apostolul lui lisus Hristos, este apostolul neamului, mijlocitorul între Dumnezeu și orice creștin. Prin preot se fac toate minunile dumnezeiești, toate Tainele Bisericii. Fără el nu se fac! De aceea, preotul trebuie să fie ca un soare, neacoperit de norii necredinței, să fie totdeauna lumină, fiindcă dacă este lumină, totdeauna toți cei din întuneric aleargă la lumină. Preotul să fie tuturor pildă de fapte bune.

Să nu socotească cineva că preoția este un serviciu ca orișice alt serviciu, fiindcă ea este un har dumnezeiesc pogorât din cer. Preotul este mijlocitorul între Dumnezeu și oameni, cel care-i duce la Dumnezeu, prin sfătuirile lui și prin harul Sfântului Duh care este peste el, spre a săvârși cele șapte Taine creștinești prin care se poate mântui orișicare creștin.

Trebuie mare atenție, să nu înceapă preotul să spună: „Nu-i nimic cutare, nu-i nimic cutare, nu-i nimic dacă umblu ca un mirean, nu-i nimica...”.

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp.141-142)