Duhovniceasca ascultare este de trebuință în viața de zi cu cu zi. Mai mult să doriți voia celuilalt, decât a voastră. Primiți cu o atitudine pozitivă fiecare cerință a duhovnicului vostru, a unui frate sau a unei surori. Astfel se va înfăptui puțin câte puțin în voi și în jurul vostru o atmosferă în care inima va deveni foarte gingașă, foarte simțitoare față de toată mișcarea lăuntrică, de toate schimbările duhovnicești.

Când ne adunăm împreună, fiecare să se roage lui Dumnezeu să ne dea duhul ascultării voii Sale și să ne binecuvânteze pe toți. Fie că este cel mai tânăr sau cel mai bătrân, ascultați pe celălalt cu inima, pentru a pricepe când vorbește prin el Duhul lui Dumnezeu. În vremea celui Dintâi Sobor a Toată Lumea din anul 325, cel ce a sugerat cuvântul homousios pentru a arăta legătura între Tatăl și Fiul în Treime a fost un diacon ce avea doar douăzeci de ani, Sfântul Athanasie, iar nu patriarhii, episcopii și alți mucenici. Însă pentru a ajunge la aceasta este nevoie de muncă. Numai prin ascultare o putem dobândi. Prin ascultare inima se face din ce în ce mai simțitoare la viața celorlalți, la suferințele lor, la înaintarea lor și la nevoile lor.

(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, p. 43)