Sfintele moaște sunt rămășițele pământești făcătoare de minuni ale unora dintre sfinți. Noi le cinstim ca pe niște obiecte în care Dumnezeu își arată puterea minunată a harului Său. Cât au fost pe pământ, sfinții au avut în ei harul Duhului Sfânt într-o măsură foarte mare, făcând – prin ei – adeseori minuni, harul acesta avându-l într-o măsură mai mare în sufletele lor și în viața cerească la care s-au dus.

Dar, precum sfântul poate sta în legătură cu oamenii care se roagă lui, ajutându-i în chip minunat, cu atât mai mult păstrează el însuși o anumită legătură cu trupul său, care a fost și el lăcașul Duhului Sfânt, precum spune Apostolul: „Nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi?” (I Corinteni 6, 19). 

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Călăuză în Credința Ortodoxă, Editura Episcopiei Romanului, 2000, p. 182)