Rugați-vă în chilia voastră. Unii se vor putea scula cu un ceas mai devreme, alții cu o jumătate de ceas, iar alții cu un sfert de ceas sau cu zece minute. Atârnă de puterile fiecăruia. Dar trebuie să o faceți. Inima și mintea voastră se vor obișnui astfel a trăi în toată vremea și pretutindenea cu rugăciunea. Când rostiți Rugăciunea lui Iisus împiedicați tot gândul din afară a năvăli. Cei începători în viața duhovnicească au nevoie să învețe a lupta împotriva cerințelor trupului.

Rugați-vă seara, dimineața și în celelalte clipe ale vieții voastre zilnice. Rugați-vă pentru ceilalți. Numai în unimea cea în Sfântul Duh veți fi în stare să vă zidiți mântuirea. Rugați-vă pentru semenii voștri și cereți lui Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru rugăciunile lor.

Când ne rugăm pentru un bolnav, îi rostim numele și ne gândim la el, cerând Domnului să-l vindece. Nu este o închipuire, ci o realitate. Nu este o patimă, ci o atitudine de dragoste creștinească pentru fratele nostru.

(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 57-58)