Eu sunt om simplu și necărturar și nu mă pricep a da învățături aparte la cele trei virtuți teologice. Acestea le las pe seama teologilor care le pot înțelege și tâlcui celor care-i ascultă. Aici trebuie să cunoști o teologie a celor mai mulți și necărturari, care încă nu știu Crezul și Tatăl nostru, ba nici rugăciunile începătoare. După a mea slabă putere și pricepere, în cele spre folosul mântuirii, eu, mai întâi, le aduc aminte credincioșilor de frica lui Dumnezeu care învață pe om să se abată de la rău (Pilde 1, 7; 9, 10).

Știm de la Sfinții Părinți că înțelepciunea are două capete. Cel de jos este frica de Dumnezeu, iar cel de sus este dragostea de Dumnezeu, care este „legătura desăvârșirii”. De la frica de Dumnezeu începând, eu îi îndemn pe credincioși la frica de moarte și de judecată. Apoi le aduc aminte de muncile iadului, de slava raiului, de milostenie, de creșterea copiilor în frica și certarea Domnului, de spovedanie sinceră și deasă, de părăsirea păcatelor, care este adevărata pocăință.

Pe cei căsătoriți îi îndemn la viață curată de familie, sfătuindu-i să părăsească păcatul cel greu al uciderii de copii și orice încercare împotriva zămislirii de copii. Îi îndemn să părăsească certurile, judecățile, mânia, beția și ura și îi îndemn să se împace unii cu alții mai înainte de asfințitul soarelui.

Îi îndemn pe credincioși să nu se ducă la cei care descântă, la vrăji sau la „deschiderea pravilei”, care este vrăjitorie cu lucrurile sfinte, numită de Sfinții Părinți „ghitia”.

Îi îndemn pe credincioși să meargă regulat la Sfânta Biserică, să asculte predicile preoților și să nu se adune prin case sau la adunările sectare.

Îi mai îndemn să se păzească de beții, de desfrânări, de adulter și de celelalte urgii ale acestor grele păcate. Îi îndemn să postească cu sfințenie cele patru posturi precum și miercurea și vinerea, afară de cazuri de boală sau alte împrejurări binecuvântate.

Îi îndemn, de asemenea, să se roage seara și dimineața și să înceapă orice lucru cu rugăciune și cu semnul Sfintei Cruci. Îi îndemn să trăiască în pace cu cei din casă, cu vecinii, cu toți oamenii; să aibă milă de cei neajutorați, străini și bolnavi; să nu fure nimic de la alții, nici din averea cea de obște.

(Ne vorbește Părintele Cleopa 4, Ediția a II-a, Ediție îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț,  2004, pp. 45-47)