Părinte, unii oameni atunci când întâmpină o mare greutate în viața lor imediat se gândesc să se sinucidă.

Intră egoismul la mijloc. Cei mai mulți care se sinucid îl ascultă pe diavolul care le spune că dacă-și vor pune capăt vieții vor scăpa de chinul lăuntric prin care trec, și astfel, din egoism, se sinucid. Dacă, de pildă, cineva fură ceva și se dovedește că a furat, spune: „S-a terminat, am ajuns de batjocura lumii”, și în loc să se pocăiască, să se smerească și să se spovedească pentru a se ușura, se sinucide. Altul se sinucide pentru că fiul său este paralizat. „Cum să am eu un copil paralizat?”, spune el și se deznădăjduiește. Dacă este răspunzător pentru faptul că este paralizat și recunoaște aceasta, atunci să se pocăiască. Cum își pune capăt vieții și-și lasă copilul pe drumuri? Nu va fi mai răspunzător după aceea?

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, Vol. IV Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 283)