De aceea, să avem la îndemână multe ziceri pentru virtutea la care ne nevoim, pe care să le folosim, repetându-le toată ziua şi mai ales când ne va ataca antipodul virtuţii ce căutăm.

De pildă, dacă ne silim a deprinde răbdarea, putem rosti aceste ziceri şi altele asemenea: „Bărbatul îndelung răbdător are multă pricepere” (Pilde 14, 31).

În Psalmi 9,18: „Răbdarea săracilor nu va pieri niciodată”; „Vai celor ce aţi pierdut răbdarea!” (Sirah, 2, 15); „Mai bun este cel îndelung răbdător, decât bărbatul puternic” (Proverbe 16, 34);

„Cel ce-şi stăpâneşte mânia e mai bun decât cel ce cucereşte o cetate”. „Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre” (Luca 21, 19);

„Prin răbdare să alergăm la lupta pusă înainte” (Evrei 12); „Iată fericim pe cei ce au răbdat” (Iacob 5, 11); „Fericit bărbatul care rabdă ispită” (1, 12); „Iar răbdarea să fie desăvârşită; aveţi nevoie de răbdare” (1, 4 şi 10, 36).

Tot astfel putem rosti şi această rugăciune mică:

„O, Dumnezeul meu, când se va înarma inima mea cu arma răbdării? Când voi trece prin ispită fără a-mi tulbura inima, ca să dau bucurie Dumnezeului meu? O, iubitele mele suferinți ce mă faceţi asemenea Domnului meu Iisus, cel ce a pătimit pentru mine! O, Iisuse, singura viaţă a sufletului meu! Ajunge-voi oare a odihni între mii de suferinţe pentru mărirea ta? Voi fi fericit, dacă în mijlocul focului necazurilor mă voi aprinde de dorinţa de a suferi chinuri mai mari!”.

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 128)