Se cuvine nouă a ne smeri şi a istovi trupul nostru cu înfrânarea, iar nu a-l răsfăţa pe el cu îndulciri, ca să ne învrednicim de Împărăţia Cerurilor. Acolo vei avea ca împreună-vieţuitori pe Sfinţii Apostoli, pe Proroci, pe Mucenici, cetele îngerilor şi a arhanghelilor: sileşte-te, deci, să te împreunezi cu ei de aici, printr-o aşezare pe potrivă a inimii.

Vremea vieţii tale să o petreci în rugăciuni şi cereri, nu în nelucrare şi împreună-vorbiri spurcate.

Până când ne vom alipi de deşertăciunile lumeşti şi de grijile vieţii? Până când nu vom întoarce ochii noştri către cer?

Oare nu este vis totul în această viaţă, oare nu este umbră, oare nu este iarbă ce se ofileşte şi basm mincinos?

Toate bunătăţile de aici azi sunt, iar mâine nu: azi floarea e frumoasă, iar mâine este praf de nimic.

(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 148-149)