E ziua în care se dovedește că Cerul e mai aproape de pământ decât noi între noi, pământenii. Este ziua în care se face început mântuirii noastre și este ziua în care – una din cântările din seara aceasta spune – „Heruvimul s-a depărtat de paza pomului vieții, pentru că Pomul Vieții S-a așezat în mijlocul lumii”.

Fără îndoială că e una din zilele emoționante. E emoționantă pentru că peștera de acuma se va face mormânt Hristosului Celui viu. Scutecele de acum se vor face giulgiu Mântuitorului. Tot ceea ce se petrece astăzi în zâmbet de copil și în gângurit de copil se va petrece cu toată drama unui Dumnezeu Care ne ține partea de fiecare dată. Care se așază pe Cruce ca astăzi în iesle, pentru ca să fim mântuiți.

Nu-i de joacă cu ziua de astăzi. Nu-i o zi doar a consumului și a unei stări de bucurie, ci și a unei stări de veghe. Astăzi începe veghea noastră de dragul Dumnezeului Care veghează pentru noi. 

În felul acesta cred eu că-L onorăm pe Dumnezeu: stându-I aproape în veghea și în disponibilitatea Lui pentru noi, cu propria noastră veghe și disponibilitate. Un gângurit de bebeluș umple lumea și gânguritul se va face Evanghelie.

(Părintele Constantin Necula, Alexandru Rusu, Farmacia de cuvinte, Editura Agnos, Sibiu, 2014, pp. 72-73)