La fel spunem şi noi acum: „De n-ar fi fost Domnul cu noi... de vii ne-ar fi înghiţit pe noi...” (Psalmul 123, 1-3).

Ce n-ar fi putut face vrăjmaşul nostru, diavolul, de nu era Domnul cu noi? Ascultă ce-i spune Hristos lui Simon Petru: „Şi a zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu. Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu piară credinţa ta...” (Luca 22, 31). Pentru că fiara e rea şi nesătulă şi, dacă n-ar fi strunită, mereu pe toate le-ar răsturna şi le-ar întoarce pe dos.

Dacă lui Iov, cu îngăduinţă de la Dumnezeu, i-a distrus casa din temelii, pe el l-a umplut de răni, a abătut asupra lui încercări năprasnice, i-a risipit averea, pe fiii şi pe fiicele lui i-a dus la groapă, i-a umplut carnea de viermi, pe nevastă a întors-o împotriva lui, pe prieteni i-a prefăcut în duşmani, iar pe slugi le-a făcut să-i arunce cuvinte grele, de n-ar fi fost strunit de Dumnezeu, pe toţi i-ar fi pierdut. („Cuvânt la Psalmul 131”)

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Diavolul și magia, culegere de texte patristice și traducerea lor în neogreacă de Ieromonahul Benedict Aghioritul, traducere din neogreacă de Zenaida Anamaria Luca, Editura Agaton, Făgăraș, 2012, p. 59)