Nu fi mândru și măreț – ca să nu te asemeni dracilor; nu te înălța cu inima – ca să nu fii la măsura lor. Ci fii blând și smerit – și vei fi înălțat de Însuși Domnul și te vei uni cu îngerii: „Spre unii ca aceștia îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriți, cu duhul umilit și care tremură la cuvântul Meu!”, grăiește Domnul (Isaia 66, 2). Dracii, mai vârtos prin aceasta sunt osebiți de îngeri – prin aceasta au și căzut de la Dumnezeu: nu au fost smeriți și cu bună supunere. Căci nimic nu este mai spurcat atât înaintea lui Dumnezeu, cât și înaintea oamenilor, ca înălțarea de sine și mândria, după cum nu este nimic mai plăcut și mai binevoitor ca blândețea și smerenia.

Cel smerit și blând pururi petrece în pace; însă cel măreț și mândru mereu este tulburat și neliniștit. „Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăța-va pe cei blânzi căile Sale” (Psalmul 24, 10), „pe cei mândri Domnul îi pierde cu cugetul inimii lor, iar pe cei smeriți îi sălășluiește în locașurile harului Său”. Fii cu bună supunere și te vei asemăna îngerilor. Nu te mândri în fața nimănui, nici măcar pentru cel mai mic lucru – ca să nu fii tu însuți lepădat de la Dumnezeu. În nicio împrejurare nu te înălța – ca nu cumva, căzând, să te dedai la tot răul: „Cel mândru va cădea și se va zdrobi și nu-l vei ridica pe el” – spune prorocul. Nu umbla întru cele înalte – mai minunate îți sunt ție cele de jos; să ai frica lui Dumnezeu și nu vei cădea și nu vei rămâne în cursele vânătorului.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, pp. 68-69)