Aş vrea să arăt şi un alt lucru. Mai mult pentru taţi. Este nevoie şi de taţi în zona școlii şi a învăţatului, să nu cadă doar pe umerii mamelor responsabilitatea aceasta. În toate ale familiei este nevoie şi de taţi, trebuie să se implice mai mult şi aceştia, şi nu ca „torţionari”, când mamele nu mai fac faţă, după ce mama se străduieşte cu lecţiile, tatăl să vină cu impunerea legii. Nu este acesta rolul lui.

Îl vrem pe tată la fel de apropiat de copil, să comunice cu el despre ce i se întâmplă la şcoală, cum merge cu lecţiile, să meargă şi tatăl la profesor, biruind instinctul masculin al egoismului, care este o realitate ce trebuie luată în considerare.

Într-adevăr, este rar pe la noi ca tatăl să meargă la şcoală, să întrebe despre copil, pentru a-l putea ajuta mai bine acasă! Dar cred că atunci când tatăl îşi iubeşte copilul şi vrea realmente să-l ajute, trebuie să se intereseze cum să-l susţină în mod corect şi nu să-i creeze mai multe probleme decât are.

(Pr. Vasile Thermos, Sfaturi pentru o creştere sănătoasă a copiilor, traducere de Pr. Şerban Tica, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, pp. 188-189)