Să cercetăm acum din punctul de vedere creștinesc și să explicăm mai limpede cu ce anume vicii și neajunsuri trebuie să ne luptăm în chip deosebit și cu ce virtuți trebuie să-i deprindem.

După spusele fiului lui Sirah, începutul înțelepciunii este frica de Domnul (1, 16); ca atare, prima virtute pe care sunt datori părinții să o sădească în inimile odraslelor este frica de Dumnezeu, cucernicia, evlavia.

De ce însă părinții, mai ales mamele, sunt datori să-și crească copii în cucernicie și în frică de Dumnezeu? Răspunsul meu este acesta: fiindcă de la adult este de așteptat cucernicie și evlavie doar dacă fundamentul, temelia acestei cucernicii a fost pusă în inima lui încă din copilărie, doar dacă el a fost deprins de la cea mai fragedă copilărie cu exersarea în rugăciune și în celelalte lucrări ale cucerniciei.

Povețele și impresiile cu caracter religios pe care copilul le primește de la mama sa începând cu cea mai fragedă vârstă, pe care le suge, ca să zic așa, odată cu laptele mamei, rămân de obicei pentru întreaga viață; iar dacă mai apoi un astfel de copil, întunecat de viforul patimilor și smintit de pildele rele ale altora se abate câteodată de la adevărata cale, în cele mai multe cazuri el se întoarce la aceasta mult mai lesne decât cel rămas fără educația religioasă de început. În copiii care au fost crescuți în cucernicia și evlavia creștinească, dar care mai apoi s-au pervertit moral, foarte des se trezește cu o putere neobișnuită amintirea vremurilor nevinovate ale copilăriei lor: le vin în minte iarăși rugăciunile simple de copil pe care le-au învățat din gura mamei, ce poate că demult se odihnește în mormânt, lecțiile, povețele și îndemnurile simple pe care le-au auzit pe când erau încă la sânul mamei – și amintirea acelor zile fericite ale copilăriei nu rareori îi întoarce din calea păcatului și a patimilor în sânul Bisericii.

De aici se vede cât de mare fericire este pentru copii să aibă o mamă cucernică, ce îi obișnuiește de la cea mai fragedă vârstă cu credința și evlavia creștinească.

De la mamă – nu de la profesorii de religie – trebuie să capete copilul primele îndrumări religioase; pe lângă mama sa – nu la școală – trebuie să învețe el în fiecare zi rugăciunile creștinului ortodox. Cel puțin așa a fost dintotdeauna în familiile cu adevărat cucernice.

(Sfântul Vladimir, Mitropolitul Kievului, Despre educație, Editura Sofia, 2006, pp. 79-81)