Femeia cu purtare bună agoniseşte cinstire, iar cea care urăşte cinstea e o ruşine. Nu leneşii, ci silitorii agonisesc avere. (Pilde 11, 16)

Nimic nu e mai înălţător pentru o femeie ca evlavia. Frumuseţea exterioară dispare, însă frica de Dumnezeu o înveşmântează pe femeie întru frumuseţea cea neveştejită. Femeia evlavioasă e iubitoare de nevoinţă, modestă, supusă, blândă, compătimitoare, având respect pentru toată lumea, este un exemplu de mamă, bună gospodină şi soţie credincioasă pentru soţul său. Ce altceva mai mult am putea aştepta de la aceasta?… Dreapta credinţă spre toate este de folos, având făgăduinţa vieţii de acum şi a celei ce va să vină (I Timotei 4, 8).

Civilizaţia şi progresul societăţilor dezvoltate au hotărât însă că e nevoie ca şi femeia să fie iniţiată în tainele ştiinţei, arătându-i prin aceasta o mare cinstire… Şi doar ea singură va hotărî ceea ce este mai important – să aducă cinstire familiei ca biserică de acasă. Căci altarul virtuţilor femeii, întotdeauna şi pretutindeni, a fost înălţat sub acoperişul căminului.

(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 5-6)