Am cununat odată pe cineva şi, când am ajuns la rugăciunea unde preotul spune: „Iar femeia să asculte de bărbat!”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment. Dar am tăcut până mi-a venit vremea la predică şi i-am spus: „Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească soţia. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculţi, dragă mireasă!”.

Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie. Femeia, cu gingăşia ei, „l’esprit de finesse”, e liberă şi nu o să asculte la infinit de un nepăsător. Ca femeia bună nu e nimic mai bun, şi ca femeia rea nu e nimic mai rău! Deci trebuie cu orice chip să o faci bună. Ajungi la atîta intimitate păstrată cu atâta pudoare în viaţă de a nu se descoperi. În căsnicie totul e dăruit şi tu încerci să ai autoritate de bărbat turbat asupra ei. Deci, ea rămâne pe tron şi aşteaptă să-i descoperi valorile.

(Ava Arsenie Papacioc, Despre viaţa de familie şi diversele probleme ale lumii contemporane, Constanţa, 2011, p. 83)