Datoria bărbatului și a femeii este să se iubească, să se prețuiască reciproc și să răspundă unul altuia la nevoile trupești și sufletești.

• Renunță la egoism!

Egoismul este boala care afectează iubirea. Nu de puține ori ne iubim mai mult pe noi înșine decât pe celălalt și îl transformăm într-un „instrument” pentru împlinirea propriilor nevoi. Așa arată egoismul, cel care „îl dezumanizează pe om” – după cum spunea Dostoievski. Iar Valeriu Gafencu ne amintește că: „Prin egoism și tendință de dominare, omul e lup pentru om; prin virtute și luminarea harului, omul e Hristos pentru om.”

Egoistul este o persoană îngustă: „Relațiile umane devin dificile atunci când «eu» se află mai presus de «tu».” Or, fuga de egoism aduce un mare beneficiu în relație – și anume integrarea completă și profundă a universului celuilalt în universul propriu.

Dacă vrem să obținem și să păstrăm adevărata iubire, secretul este să renunțăm în primul rând la egoism și să ne aplecăm mai mult asupra nevoilor aproapelui, ca și când acestea ar fi ale noastre. Prin urmare, te îndemn să renunți la egoism. Știu că e greu, fiindcă „cea mai grea luptă în viața aceasta nu este alta decât biruirea de sine” care „duce la propășirea binelui” (părintele Arsenie Boca).

Am un prieten al cărui bun obicei este să-și sune soția înainte să ajungă acasă de la serviciu și s-o întrebe ce ar dori să-i cumpere din oraș, fiind astfel foarte atent la nevoile ei. Mi-a povestit că uneori, fiind foarte obosit, i se întâmplă să nu mai vrea să o sune, întrucât își dorește să se îndrepte mai repede spre casă și să se odihnească puțin. Și totuși, din dragoste pentru ea, bărbatul reușește de fiecare dată sa-și alunge egoismul, își calcă astfel peste propria nevoie – dorința de odihnă – și zăbovește câteva clipe în oraș să-i cumpere soției lui dragi cele trebuincioase.

Ferice de omul care are capacitatea să-și înfrunte egoismul și confortul propriu și să intre în starea de jertfă! Mântuitorul ne-a spus limpede că la Judecata de Apoi vom da socoteală despre cât și cum am făcut pentru aproapele nostru, iar nu pentru noi înșine.

• Simplifică-ți viața și petrece mai mult timp în familie!

În zilele noastre, societatea de consum ne împinge tot mai mult spre împlinirea unor așa-zise nevoi. Le numesc astfel pentru că nu de puține ori ele nu ne sunt cu adevărat necesare. Totuși, ca să le împlinim, consumăm multă energie, resurse și mai ales mult timp din viață. Așa se face că, deși familia ne vrea alături, nu avem vreme pentru ea. Suntem tot mai ocupați, tot mai stresați, așa că ar fi bine să învățăm să mai spunem și „nu” problemelor din afara căsniciei și să selectăm din multitudinea de situații cu care ne confruntăm doar ceea ce este cu adevărat important pentru noi. Un lucru este cert: Dumnezeu și membrii familiei noastre trebuie așezați înaintea altor priorități.

Este esențial să-ți simplifici viața, evitând lucrurile care îți răpesc prea mult timp și care nu-ți dau posibilitatea să te dedici lui Dumnezeu și familiei. Așadar, pentru un om credincios care ține cu adevărat la familia sa, ierarhia nevoilor ar trebui să arate astfel. 1. relația cu Dumnezeu; 2. familia și 3. cariera. Trebuie doar să ai puterea să selectezi ceea ce este cu adevarat important pentru tine și pentru cei dragi. Fă-ți timp și păstrează energie pentru familia ta!

• Fără concurență în casă!

Mediul social – mai cu seamă cariera – ne împinge spre o permanentă concurență: suntem în competiție cu colegii de la birou, cu vecinii, cu prietenii, uneori chiar cu soțul/soția, fapt ce ne creează o continuă stare de agitație. Tot mai mult, oamenii se află într-o permanentă neliniște, într-o permanentă dorință de a fi primii. Vor să fie cei mai buni, să iasă în evidență cu orice preț, să fie văzuți și apreciați de ceilalți, să aibă multe like-uri pe rețelele de socializare etc. Și așa se naște mandria, care atrage după sine dorința de epatare și înlătură dragoste și empatia.

În opinia mea, familia nu trebuie să fie mediu concurențial, deoarece așa încep să se răcească inimile. Concurența în viața de familie este tulburătoare, generează stări profund negative de ambele părți, conduce la conflicte în care unul are rolul de „torționar” iar celălalt de „victimă”.

Se întâmplă adesea ca unul dintre soți, având poate, un standard mai ridicat, mai multă pricepere sau (doar) mai multe exigențe într-un anume domeniu să intre în competiție cu celălalt și să-i ceară mereu lucruri pe care acesta poate nu reușește să i le ofere în acel moment sau la nivelul așteptărilor lui. De aceea te îndemn să nu confunzi viața socială (de la birou, de pildă) cu viața personală (din familie). Susține-ți persoana iubită, nu o judeca pentru neputințele ei și mai ales fii conștient,-ă de faptul că fiecare dintre noi este copil iubit al lui Dumnezeu, iar în fața iubirii Lui toți suntem egali!

Așadar, pe de o parte, fii înțelegător,-oare și răbdător,-oare cu neputințele celui de lângă tine, iar, pe de altă parte, bucură-te pentru reușitele lui, intră în universul lui în așa fel, încât să simtă că din dragoste ai ales să faci asta! Numai așa veți avea pace în casă.

(Părintele Vasile Ioana, Cartea familiei, Editura Bookzone, București, 2021, pp. 103-108)

Îți mai recomandăm și: Cum să menținem pacea și bucuria în sânul familiei – ghid practic (I)

Există o rețetă a fericirii în familie?