Gheronda, de ce la sărbătorile mai mari, de obicei, ne vin unele gânduri rele?

Nu știi? La sărbătorile mari Hristos, Maica Domnului și Sfinții au o mare bucurie și prăznuiesc, dau binecuvântări și daruri duhovnicești oamenilor. Pe acest pământ, părinții cinstesc zilele de naștere ale copiilor lor, regii scutesc pe unii oameni de pedepse atunci când li se naște un moștenitor, sfinții de ce să nu prăznuiască?

Sigur că bucuria ce o dau oamenilor ține mult timp, sufletele acestora fiind ajutate foarte mult. De aceea, diavolul, pentru că știe aceste lucruri, făurește gânduri rele, pentru ca oamenii să fie lipsiți de darurile dumnezeiești și să nu se bucure, nici să primească vreun folos de la acea sărbătoare. Și vezi că, de multe ori ori în familie, când la o sărbătoare se pregătesc toți să se împărtășească, le bagă diavolul gânduri ca să se certe, și nu doar să nu se mai împărtășească, ci să nu meargă nici la biserică. Le încurcă așa de tare lucrurile tangalaki (termen folosit de Sfântul Paisie pentru diavol, n.trad.), încât sunt lipsiți de tot ajutorul dumnezeiesc.

Acest lucru se observă și în viața noastră călugărească. De multe ori tangalaki, deoarece cunoaște din experiența sa că vom fi ajutați duhovnicește la o anumită sărbătoare, în acea zi de bucurie sau chiar din ajun, făurește un gând rău și ne strică întreaga dispoziție sufletească.

Poate, de exemplu, să ne inducă să ne certăm cu fratele nostru și apoi ne întristează, ne rănește sufletește. În acest fel nu ne lasă să ne folosim duhovnicește prin slăvirea lui Dumnezeu, de sărbătoarea respectivă. Bunul Dumnezeu, însă, atunci când vede că nu am dat noi un pretext pentru a ne induce cel rău astfel de gânduri, ne ajută. Și încă mai mult ne folosește atunci când noi primim cu smerenie greșeala asupra noastră și nu învinuim nici pe fratele nostru și, mai ales, nici pe potrivnicul diavol, pentru că aceasta este ocupația lui: să făurească scandaluri și să răspândească răutate, în timp ce omul, ca icoană a lui Dumnezeu, trebuie să răspândească pace și bunătate.