Se poate întemeia o familie doar pe faptul că cei doi sunt credincioşi, fără să fie unul din ei îndrăgostit de celălalt?

Adică, fără să fie îndrăgostiţi unul de celălalt. Dacă este numai unul îndrăgostit este mai complicat. Este multă teorie de făcut aici, dacă vreţi teorie. Starea de îndrăgostit vine după iubire, deci atenţie, căci ea nu precede iubirea! Numai noi ne înşelăm. Dacă vreţi să punem ceva înainte de a apărea iubirea, este a se plăcea unul pe celălalt. Iar a fi îndrăgostit unul de altul, nu este ceea ce vedem pe stradă, ca intimităţi arătate în public; aceea nu este stare de îndrăgostit, este prosteală. Îndrăgostirea este practicarea iubirii. Îndrăgostirea poate să revină, să se repete sau poate să ajungă până pe la 89 de ani. Dacă aţi văzut în parc bătrânei, soţ-soţie, ţinându-se de mână, să ştiţi că ei sunt îndrăgostiţi; au reuşit să se iubească o viaţă şi acum sunt îndrăgostiţi.

Dacă poţi să te îndrăgosteşti şi la 19 ani şi la 89 de ani atunci este foarte bine, înseamnă că ai o putere deosebită. Iubirea vine şi din sinceritate, nu vine numai din sentiment. Este bine să fie cei doi credincioşi, dar dacă nu se plac de la început şi dacă nu se iubesc apoi, dacă în final nu se îndrăgostesc, nu este bine, nu ţine. Dumnezeu a zis aşa!

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 127)