Doamne ajută!

Nu mă pricep și nu am cuvinte să mulțumesc și să povestesc așa cum ar trebui despre mila Maicii Domnului față de familia noastă. Mă numesc Maria, sunt din București și abia în urmă cu doar câțiva ani m-am apropiat de biserică.

În anul 2015 treceam printr-o perioadă foarte grea a vieții mele. Simțeam o povară, o stare de tristețe covârșitoare și un gol în suflet pe care nu îl înțelegeam. Mult timp am căutat să înțeleg de ce simt această tristețe și cumva picioarele m-au purtat la o mănăstire din București în care se află moaștele sfinților Nectarie din Eghina și ale Sfântului Efrem din Nea Makri. La acel moment nu îi cunoșteam pe sfinți, dar i-am rugat din tot sufletul să mă ajute. De asemnea, în lăcășul de cult există o icoană superbă a Maicii Domnului la care m-am închinat și am rugat-o pe Preasfântă să mă călăuzească, deoarece nu mai puteam să duc povara acelei tristeți și a acelui gol care îmi măcinau sufletul. După ce mi-am vărsat năduful în fața sfinților am dat să plec, însă ceva mi-a atras atenția. Unul dintre părinții mănăstirii era la spovedit și, ca o străfulgerare, mi-a venit în gând să mă așez și eu la rând. Nu pot să exprim sentimentul pe care l-am avut când părintele mi-a citit rugăciunile de la final.

După două ore am plecat de acolo alt om. Simțeam că zbor, simțeam o bucurie care mi-a marcat existența. Era bucuria întoarcerii acasă, pe care o doresc tuturor. Acesta este doar începutul poveștii. Sunt multe peripețiile din care m-au scos Preasfânta și Prietenii mei dragi și, de multe ori, mă întreb dacă sunt vrednică de acest lucru. Însă, ce s-a întâmplat recent în viața familiei mele m-a lăsat fără cuvinte. Tata a suferit până de curând de patima băuturii. Cred că toată lumea știe cum este un om care bea și cum afectează familia acest lucru. În peroada în care am început să merg din nou la biserică am avut multe certuri cu el. Vreau să menționez că erau episodice momentele în care bea și făcea scandal, dar erau, totuși, suficiente. Și eu, și mama ne-am rugat pentru el, am fost la Sfântul Maslu, am dat pomelnice cu speranța că Bunul Dumnezeu în mila Sa nemărginită se va milostivi de noi, iar părintele duhovnic mi-a spus că se va schimba.

Și cum căile lui Dumnezeu sunt foarte interesante, mama s-a mutat cu locul de muncă undeva lângă Mănăstirea „Mihai Vodă”. La această mănăstire se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită „Îndrumătoarea”. În aceeași perioadă, tata începuse, că niciodată, să bea băuturi și mai tari. Va dați seama cât de stresantă era situația în casă. Asta până într-o zi, când mama s-a dus la Maica Domnului Îndrumătoarea și s-a rugat Măicuței Sfinte să ne ajute.

Vreau să va spun că, în zilele următoare, tata a luat ferma hotărâre ca, de dragul familiei, să se lase de băutură. Oameni buni, recunosc că am fost precum Toma. Eu țin duminicile și merg la Sfânta Liturghie, țin posturile și încerc să fiu, cu toate neputințele mele, și un bun creștin. Cu toate astea, nu am îndrăznit să cred, dar tata nu mai pune picătură de alcool în gură, liniștea a revenit în familia noastră și asta se datorează milei Maicii Domnului. Ajută, Doamne, necredinței mele! 

(Mărturie trimisă redacției Doxologia de Ana M.)