La Ianakopoula trăia demult o obște de părinți virtuoși. Într-o zi au venit pirații ca să-i jefuiască. De îndată însă ce au văzut evlavia lor, înfățișarea și purtarea lor smerită, au fost dezarmați și în loc să-i jefuiască, au mărturisit: „Noi am venit să vă facem rău, dar vedem că voi sunteți oameni buni și de aceea nu vă vom face nimic rău”. I-au văzut pe părinți că scoteau pâinea din cuptor și i-au rugat să le dea și lor pâine. După ce le-au dat toate pâinile, pirații au mulțumit, le-au plătit cu dinari și au plecat. Aici s-a împlinit cuvântul care zice: „Pe cei virtuoși și dușmanul îi apreciază”.

Se spune că la sfârşitul secolului al XVIII-lea în această chilie veneau din când în când şapte pustnici necunoscuţi şi luau Sfânta Împărtăşanie din mâinile unui părintele evlavios, pe nume Hristofor, după care se retrăgeau spre sălaşurile lor tainice.

La sfârşitul secolului XIX, aici şi-au încheiat viaţa lor în chip ascetic trei fraţi din familia Delaveris, care proveneau din insula Kythira. Cei trei fraţi au fost cei dintâi proprietari de fabrici şi fabricanţi de plăci de mozaic din Pireu. S-au făcut monahi şi au luat numele de Hrisant, ieromonahul Hristofor şi Sofronie. Toţi trei au trăit în înfrânare şi virtute.

Urmaşul şi continuatorul vieţii lor ascetice, în înfrânare, post şi asceză, într-o continuă şi neîntreruptă rugăciune, a fost ieromonahul Gavriil (†1940). Originar din Arkadia Peloponezului, părintele Gavriil era simplu, bun şi deosebit, şi fiindcă ajunsese pe culmile sfinţeniei, Dumnezeu l-a învrednicit de multe arătări minunate. A adormit la vârsta de peste 100 de ani, dintre care aproximativ 85 i-a trăit în această pustie aridă şi fără de apă.

După trecerea la Domnul a părintelui Gavriil, chilia a fost lăsată în pustiire vreme de câteva zeci de ani. De curând, un monah rus a preluat aşezământul şi a început restaurarea chiliei.

(Foto) Pustia Vigla – loc de nevoiţă din Grădina Maicii Domnului