Doctorii din Grecia au constatat că are cancer metastatic. Speranțele lui F. erau puține. A mers în Anglia pentru a face ședințe de chimioterapie. Terapiile au fost foarte puternice. La una dintre acestea, F. nu a mai rezistat. Știința medicală susține că dacă inima unui om încetează a mai bate pentru trei minute (cel mult), omul respectiv este considerat mort. Inima ei însă s-a oprit pentru șase minute. Toți doctorii au oprit orice încercare de resurcitare. Cel mai experimentat doctor, șeful clinicii, care era prezent și urmărea bolnava, era musulman. Era pregătit să dea ordin să înceapă procedura de deconectare a bolnavei de la aparate.

Monitorul, timp de șase minute, a arătat o linie dreaptă. Și atunci, când toate arătau că F. a murit, ea a deschis ochii. Doctorul musulman s-a pierdut, la fel și ceilalți. Pentru câteva secunde, nimeni nu s-a mișcat. Toți o vedeau pe F. vie. După câteva respirații, F. a deschis gura și a zis (în engleză): „M-a vizitat Sfântul Luca, Doctorul... Îl știu, dar nu l-am chemat în ajutor. Sfântul Luca... Sfântul Luca m-a vizitat... Sfântul Luca”.

Minunea s-a întâmplat. Sfântul Luca, în timp ce inima lui F. era oprită, vindeca.

Timpul a trecut și F. și-a revenit complet. Doctorul musulman însă nu putea să-și revină. Era cutremurat de minunea pe care o trăise. A întrebat-o pe F. cine era acest Luca și care este exact credința ei. După puține zile, același doctor musulman a cerut să meargă la o Biserică Ortodoxă în Londra. A mers. A cerut să se boteze. Și-a ales el însuși numele lui: Teodor (în limba greacă: „darul lui Dumnezeu”, n.trad.), deoarece a considerat că minunea pe care a trăit-o și datorită căreia a cunoscut credința adevărată a fost darul lui Dumnezeu.

F. este acum sănătoasă și excelează într-o ramură a medicinii. Teodor trăiește încă în Adevăr și în Lumină.