Am aflat despre Sfinții Mucenici Rafail, Irina și Nicolae din Insula Lesvos din cartea părintelui Gheorghe Colțea, „Cuvioşii pustnici din Bucegi: epopeea sfinţilor. Jurnalul unor descoperiri sfinte”. Apoi, dorind să știu mai multe, am citit și „Descoperirea și înfățișările Sfinților noi martiri Rafail, Nicolae și Irina”.

Cartea a doua am terminat-o în ajunul sărbătorii Sfinților, iar la scurt timp după aceea am avut bucuria ca pașii să-mi fie călăuziți către mănăstirea lor din insula Lesvos. Ajungând după un drum lung, înainte ca mănăstirea să fie deschisă, am simțit în parcare, dar și pe strada către cazarea mănăstirii, cât și în curtea mănăstirii un miros puternic de tămâie. 

Ca trăirile să fie și mai evidente, aceeași mireasmă s-a simțit și în biserică, după ce mirosul tămâii folosite în cadrul slujbei s-a dispersat.

După ce Sfânta Liturghie s-a încheiat și ne-am închinat la Sfinții noștri dragi, Mucenicii Rafail, Irina și Nicolae, am luat binecuvântare de la maica stareță. Aceasta, aflând despre minunata mireasmă care ne-a întâmpinat, ne-a spus că nici ea, nici părintele slujitor nu tămâiaseră înainte pe afară – așa că au pus totul pe seama Sfinților!

Plecând de la mănăstire către cazare, ne-am dat seama că mirosul de tămâie nu mai era – deci nu putem vorbi despre un parfum constant produs de vreo floare sau de vreun copac înflorit din zonă. 

Atunci am înțeles pe deplin că Sfinții Mucenici Rafail, Irina și Nicolae, văzând smerita noastră nevoință și dorința de a ajunge la ei, ne-au întâmpinat în felul acesta minunat. Doamne ajută să avem mereu parte de rugăciunile lor! 

(Ana din București)