Conform tradiției, în fiecare an, darul facerii de minuni al Sfântului și prezența sa constantă alături de cei care au nevoie de ajutorul lui sunt confirmate prin faptul că încălțămintea purtată de moaștele sale se uzează. Sfântul Spiridon de multe ori iese din biserica din Corfu, unde sunt moaștele lui, și cutreieră marea și pământul pentru a face bine și a le ajuta celor care îl cheamă în rugăciune. De aceea își tocește încălțările și trebuie să îi fie schimbate frecvent.

Datorită faptului că papucii Sfântului se deteriorează frecvent, credincioșii evlavioși din insula Corfu așază în fiecare an în picioarele Sfântului o pereche nouă de papuci (gr. „pasoumákia”). De asemenea, uneori, când preotul încearcă să descuie racla pentru a lăsa credincioșii să sărute sfintele moaște, încuietoarea se deschide greu. Credincioșii cred că aceasta se întâmplă fiindcă Sfântul lipsește în acele clipe; potrivit tradiției populare, Sfântul se află atunci undeva, în lume, pentru a face o minune.

Cei care au văzut de aproape moaștele Sfântului Spiridon și au participat la schimbarea papucilor lui dau mărturie de faptul că pe picioarele sale se văd urme lăsate de încălțăminte, așa cum se întâmplă oricărui om care merge mult pe jos. De asemenea, după cum mărturisește părintele Themistoklís Mourtzanós, epitrop arhieresc al Mitropoliei de Corfu, într-un interviu acordat postului de radio al Bisericii Greciei, culoarea tălpii piciorului Sfântului Spiridon nu este galbenă, ca a celor adormiți, ci albă, ca a celor vii – un semn incontestabil al lucrării lui Dumnezeu ce se săvârșește prin trupul Sfântului.

(Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, Făcătorul de minuni. Viața * Minunile * Canon de rugăciune, Editura Doxologia, pp. 117-119)