Dragă suflete care citești,

Poate ești singur, la fel ca mulți alții... E mai ușor când primești pe unul sau pe altul, câte unu, câte doi. Aș vrea să fiu lângă tine atunci când cazi, să te țin de mână în zborul meu către cer, să-ți pun în palmă cea mai frumoasă floare, să vezi că și ce e frumos și ce e urât trece, dar amintirea rămâne... Aș vrea să învățăm împreună cum să pășim prin cioburile vieții.

Vreau să îți șoptesc, pentru că nu vreau să fac gălăgie în sufletul tău! Ți-am zâmbit, doar ca să te văd zâmbind. Știai că ești un copil, că nu ai pierdut seninul din ochi? Trenul vieții te învață că lumea e mai frumoasă, atunci când reduci viteza...

Pot să aprind lumina în sufletul tău? Vreau să văd toate rănile și să le pansez, nu vreau să calc pe ele și să te usture mai tare... E frig aici, aprinde focul dragostei! Inima ta este ca o grădină, iar prietenii sunt florile pe care tu le îngrijești. Cu cât îi îmbrățișezi mai des, cu atât te înfrumusețează mai mult.

Unde e mama, să ne mai ia o clipă din lumea oamenilor mari? Cât ești mic, toată lumea te iubește – nu schimba asta, când crești. Să crezi că totul e bine, chiar și atunci când ești obosit, asta înseamnă să ai nădejde.

Ce-ar fi dacă Dumnezeu ar fi prietenul tău cel mai bun? I-ai da o îmbrățișare?

Dacă ai fost bun, ai iubit, ai pansat răni, ai ajutat pe alții, mai întâi lui Dumnezeu ai făcut! Știai că poți să trăiești frumos? Îți scriu din inima mea, pentru inima ta!

Cu drag,

Irina Alexandra Bulgaru