Ce trebuie să înțelegem? Că venirea noastră la biserică în duminici și sărbători, închinate Mântuitorului, Maicii Domnului și altor sfinți, pot să ne schimbe viața noastră. Dacă am pășit pragul bisericii și în mintea noastră nu s-a schimbat modul de a gândi și nu ne-am încălzit cu dragoste și bunătate față de aproapele, înmulțind râvna față de Dumnezeu și de cele sfinte, atunci e cel mai probabil ca intrarea noastră să nu fi fost cu folos, așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „precum postirea noastră se poate face nepostire, la fel și venirea noastră la biserică poate fi în zadar”. Și Mântuitorul ne pune destul de clar: „Nu tot cel ce îmi zice: Doamne, Doamne, a zis Domnul, va intra în Împărăția Cerurilor, ci cela ce face voia Tatălui Meu (Matei 7, 21). Pentru că dacă nu vom găsi cerul în biserică, cu atât mai mult nu îl vom găsi în afara ei.

Trebuie să învățăm să ascultăm glasul Maicii Domnului. Așa cum Maica Domnului a primit multe daruri de la Dumnezeu, tot așa, la rândul ei, ea însăși revarsă daruri ca un izvor nesecat de bunătăți asupra celor care o cinstesc, o prețuiesc, se roagă, și i se închină cu multă credință și cucernicie.

Unul dintre aceste daruri este acela de a vindeca neputințele sufletești și trupești; așa cum s-a întâmplat cu orbul din sinaxarul acestei sărbători, precum și multe altele se întâmplă în fiecare zi în viețile multor credincioși. Sărbătoarea de astăzi este un imn de slavă adus Maicii Domnului pentru binefacerile pe care le revarsă asupra noastră. De aceea, la această sărbătoare, după Sfânta Liturghie, în toate bisericile ortodoxe se face sfințirea mică a Apei, Aghiasma mică.

De atunci și până astăzi, de aproape 1600 de ani, credincioșii se vindecă în chip minunat prin lucrarea Maicii Domnului, cum s-a vindecat orbul, împăratul Leon Înțeleptul și soția sa, Teofana, Patriarhul Stefan, fratele împăratului, Patriarhul Ioan al Ierusalimului, împărații Roman Lecapenul și Justinian cel Mare și mulți alții.

Nu în ultimul rând, sărbătoarea de astăzi este o icoană în biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Maica Domnului fiind însăși icoană a Bisericii care se roagă și priveghează pentru toată făptura, de la o margine până la cealaltă a lumii, așa cum s-a rugat îndurerată până la lacrimi, la Crucea Răstignirii Fiului ei.

Lacrimile Mariei devin izvor de viață dătător pentru noi toți pentru că este purtătoare de har, iar apa sfințită prin rugăciunile preoților, devine izbăvitoare a toată puterea cea potrivnică, alungă răutățile și înmiresmează curțile, grădinile și ogoarele!