Sfântul Gheorghe a păzit neatins de incendiu bordeiul unui pustnic din Athos

Minuni - Vindecări - Vedenii

Sfântul Gheorghe a păzit neatins de incendiu bordeiul unui pustnic din Athos

    • Sihăstria Kapsala
      Sfântul Gheorghe a păzit neatins de incendiu bordeiul unui pustnic din Athos / Foto: Pr. Silviu Cluci

      Sfântul Gheorghe a păzit neatins de incendiu bordeiul unui pustnic din Athos / Foto: Pr. Silviu Cluci

Şi stând el aşa, a ajuns focul la bordei şi copacul care umbrea bordeiul a fost cuprins de flăcări, dar nu a ars decât jumătatea care era în afara bordeiului. Apoi s-a stins. Partea care umbrea bordeiul a rămas verde şi neatinsă. Fiind atâta căldură în jur, ar fi trebuit să se topească cartonul asfaltat şi să ia foc, dar nimic. A trecut focul mai departe lăsând bordeiul întreg, iar copacul ars numai pe jumătate.

Cu ceva timp în urmă, locuia în zona Capsala din Sfântul Munte un călugăr român având un bordeiaş de doi metri pătraţi pe unu şi jumătate. Având patul pus de-a latul nici nu încăpea să stea întins. Bordeiul era foarte mic. Era făcut din bârnişoare şi acoperit cu un carton asfaltat. Trecuseră vreo doi ani de când locuia acolo şi într-o noapte a luat foc pădurea. Focul s-a întins repede. Nefiind drumuri în zonă şi nici apă, nu se putea interveni în nici un fel. Văzând pustnicul nostru că se apropie focul, şi-a luat cărţile într-o traistă şi icoanele din chilie şi a plecat pe un deal din apropiere, aşteptând să vadă cum o să-i ardă bordeiul. Deasupra uşii în partea din afară avea o iconiţă cu Sfântul Gheorghe, pe care nu a luat-o.

În sinea lui pustnicul zicea aşa: „Doamne, dacă e să ardă toţi copacii din jurul bordeiului, precum şi cel din faţa bordeiului, care îl umbreşte cu ramurile lui, atunci poate să ardă şi bordeiul, că nu pot să locuiesc aşa fără nici un pic de verdeaţă şi de umbră. Şi stând el aşa, a ajuns focul la bordei şi copacul care umbrea bordeiul a fost cuprins de flăcări, dar nu a ars decât jumătatea care era în afara bordeiului. Apoi s-a stins. Partea care umbrea bordeiul a rămas verde şi neatinsă. Fiind atâta căldură în jur, ar fi trebuit să se topească cartonul asfaltat şi să ia foc, dar nimic! A trecut focul mai departe, lăsând bordeiul întreg, iar copacul ars numai pe jumătate.

La un moment dat s-a intervenit cu avioanele care luau apă din mare şi s-a stins incediul. Atunci părintele s-a întors şi el la bordei şi l-a găsit aşa cum l-a lăsat. Abia atunci a văzut icoana Sfântului Gheorghe, pe care o uitase, şi şi-a dat seama că sfântul i-a ocrotit bordeiul ca să nu rămână pe drumuri şi i-a păstrat şi jumătate de copac, ca să aibă umbră. Sfântul putea să păstreze copacul întreg, dar a lăsat să ardă jumătate ca să vadă că a fost o minune. Căci copacul era un pin uriaş care arde foarte repede. După două zile am fost şi eu la pustnic şi mi-a arătat cum a avut grijă Sfântul Gheorghe de tot ce avea el.

(Monahul Pimen Vlad, Povestiri duhovniceşti, vol. II, Editura Axa, Botoşani, 2013, pp. 39-42)

Citește despre: